Păcatul câștigului necinstit, adesea justificat prin scuze omenești, s-a răspândit astăzi asemenea unei pandemii în mijlocul celor care se pretind a fi cu Dumnezeu. Este prezent în case, în biserici, în slujiri și în conștiințe care au fost învățate să tolereze nelegiuirea sub masca harului. Oamenii se înșală, crezând că pot păstra ce au furat, ce au ascuns, ce au nedreptățit – și totuși să beneficieze de binecuvântarea lui Dumnezeu.

Mulți oameni religioși trăiesc astăzi în păcatul lui Iuda, dar pretind că Dumnezeu este cu ei. Se amăgesc singuri, confundând activitatea religioasă cu prezența divină. Însă Dumnezeu nu poate fi manipulat prin ritualuri, cântări sau aparențe spirituale. El cercetează inima și cere adevăr. Când cineva fură — fie prin evaziune fiscală, fie prin alte mijloace — și apoi se consideră în regulă înaintea lui Dumnezeu, Scriptura mustră direct această autoînșelare.

În Ieremia 7:9-10 citim:
„Cum? Furați, …! Apoi veniți să vă înfățișați înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, și ziceți: ‘Suntem izbăviți!’… ca iarăși să faceți toate aceste urâciuni?”

Această amăgire este atât de gravă astăzi, încât mulți cred că pot beneficia de manifestările Duhului Sfânt – precum vorbirea în limbi, prorocia sau alte daruri spirituale – și totuși să trăiască în păcat. Dar Duhul Sfânt nu este prezent acolo unde viața este duplicitară. El nu locuiește acolo unde păcatul este tolerat, ascuns sau justificat. A pretinde că ai daruri spirituale în timp ce trăiești în nelegiuire este o ofensă la adresa neprihănirii lui Dumnezeu și o înșelare a propriei conștiințe.

Aceeași amăgire o trăiesc nu doar cei care păcătuiesc în mod evident — cum ar fi cei care fură — ci și cei care îi acceptă în mijlocul lor fără mustrare sau separare. Scriptura ne arată clar, în cazul lui Acan, că întreaga adunare a fost afectată de păcatul ascuns al unui singur om. Dumnezeu a spus:
„Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu… au furat, au mințit și le-au ascuns…” (Iosua 7:11)
Deși Acan a fost cel care a păcătuit, Dumnezeu a considerat că întregul popor este vinovat. Dumnezeu nu a fost cu Israel până când păcatul nu a fost descoperit și îndepărtat.

Astfel, nu doar păcătosul este despărțit de Dumnezeu, ci și comunitatea care tolerează păcatul în mijlocul ei. A trăi în păcat sau a-l îngădui în tăcere înseamnă a te despărți de prezența lui Dumnezeu. Nu te poți înșela crezând că Dumnezeu locuiește în tine, în timp ce tu păstrezi ceea ce El urăște.

Scriptura avertizează clar:
„Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? Atunci le voi spune curat: Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.” (Matei 7:22-23)

Cuvintele „Niciodată nu v-am cunoscut” arată fără echivoc că Duhul Sfânt nu a fost niciodată prezent în viața celor care au trăit în fărădelege. Prin urmare, darurile pe care le-au manifestat nu au fost autentice, ci contrafăcute — provenind din altă sursă, străină de Dumnezeu.

Acolo unde se păstrează păcatul, darurile nu sunt lucrarea Duhului Sfânt, ci o înșelare spirituală — o imitație periculoasă produsă de îngerii căzuți care se prefac în îngeri de lumină. Această amăgire este gravă, pentru că oferă o falsă siguranță spirituală, în timp ce inima rămâne departe de Dumnezeu. Scriptura avertizează:
„Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.” (2 Corinteni 11:14)

Această realitate trebuie văzută cu maximă seriozitate. Nu orice manifestare religioasă este dovada prezenței lui Dumnezeu. Adevărata lucrare a Duhului Sfânt se face în sfințenie, în curăție și în adevăr.

Dumnezeu nu validează o viață necurată, iar Duhul Sfânt nu locuiește într-un templu al nelegiuirii. De aceea, cuvântul Domnului rostit prin Ieremia rămâne actual:
„Îndreptați-vă căile și faptele, și vă voi lăsa să locuiți în locul acesta.” (Ieremia 7:3)

Scriptura avertizează cu claritate:
„Nimeni să nu se înșele: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va și secera.” (Galateni 6:7)

Adevărata închinare nu se măsoară prin prezența fizică într-un loc sfânt, ci prin curăția inimii și ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. Numai cei care trăiesc în dreptate și adevăr sunt locuiți de Duhul Sfânt și recunoscuți ca fiind ai Lui.

Notă:
Această postare este un extras din broșura „Viața trăită în neprihănirea lui Hristos”, disponibilă gratuit, integral, în format scris și audio — apasă pe titlul broșurii pentru a o accesa. Pe site-ul cuvantcurat. ro găsești și alte resurse dedicate unei vieți de ucenicie autentice, pentru a ne asemăna cu Hristos